Prin ochii mei, lumea

“Priveste prin ochii mei, lumea!”

Mi-a soptit un soldat, zicea asa:

“Desi destul am scandat, “pace”, sa sti! In corp eu sunt plecat cu lumea catre zari,
Dar inarmat doar cu un suflet in acorduri de chitari; incerc sa-mi amitesc marea-n culori,
Dar din razboi? Si mirosul ei de sare, in praful armei, ce boare sa-mi presare pe sub nari.
Priveste prin ochi mei cum se vede sangele dusmanului, curgand usor printre orase asuprite,
Cum luceste pe bocanci, cum uscat imi sta rugina, vina; pe rosul meu, colajul din obraji.
Aici nimeni nu simte, jucari de copii si clipe disipate in nisipuri si clepsidre.
Un glont aici e-un fel de bilet de tren, si gara e la un pas de moarte, Asteapta-n umbra
Oricarei armate; si de aveam ochii mei de copil acum, ma impuscam cu nestiinta, inaite sa ma plag.
De ce? As muri oricand, la cat sange rece am vazut… Tu, intelege-ma, privirea mea, e doar un scut.”

Copil pierdut intr-un mormant, ca intr-un labirint, sacou din camuflaj si parastas facut la birt.

“Nu am iubit decat o data, n-am avut timp, am auzit cu zambetul pe buze, ca azi e maritata,
Asteapta un copil, copilul ei asteapta-un tata; eu nu mai vin acasa, eu o sa casc obosit la sfarsit,
Sub coasa, neiubit; aramata mea din chin si suflet de senin albastru, rastignit pe timp;
Unde mi-e ceasul? Am uitat si ora, mi-am uitat si pasul, sti? In razboi daca nu-ti numeri
tot ce vezi, mori! Razboiul e ca valsul… 1 2 3 1 2 3 1 2 si calci stramb, aici nu te repezi,
Sa mai repeti; aici deschizi tampla ca floarea primavara si devi doar bucati pe varul alb de pe pereti.
Nu ai timp sa inveti? Atunci ai timp sa mori aici.

Aici secundele se aud ca niste talpi de bocanci, mars ce calci, si musti din frati, sechelele.
Unde-mi sunt urmele? In praf udat cu sange stau golash, daca ma lasi in urma ca un las.
Am vazut sange si de Pasti si de Craciun si de An nou, am vazut crime barbare, oameni nebuni,
Aici e un azil, raceala, ger de cimitir; ma plimb prin unitate ca prin ultimul samatoriu plin
Si santinela-ti este moartea in orgoliu si sar ca doliu gloante-n noapte si imi pun cate o dorinta
La fiecare in parte. Stelele razboiului, ca despicate-mi sunt firele finaluiui; carcasa din frica-mi
e cochilie, si-mi e fruntea mai tare in credinta, rezemata-n Biblie. Doamne-ti sunt rob nerod,
Rod colturile cartii-n dinti si plang ca un nebun, gandind printre frisoane, cand la sfinti,
cand la parinti. Fara sa simt ca tu ma simti, si ma gasesti si in oglinzi.
Cand plang si ma privesc si imi soptesc, “sa nu ucizi!”.

Dar, am ucis Doamne si am scaldat in sange si copii si tati si mame si batrani si am taiat in carne vie
si frati si frunti si fete si femei, sa nu ma uiti. Am fost un surd, cand mi-au cerut sa-i crut,
in cunta-mi razbunare, am taiat si am despicat am inchis ochii si am indreptat spre cap! Am tras,
A curs, am smuls, m-am smuls, am plans si am luat vieti, nu merit rai, eu merit iadul meu intim intre
Patru pereti; langa cei drepti am sa raspund, ca un copil ce nu am apucat sa fiu: “Imi pare rau,
A fost decat un ordin”. Si imi ordon, sa mor odata cu toate razboaiele sa ma cobor in iad,
“Uita-te prin ochi mei, soldat”. Priveste lumea tace, e pace, si tac.

1 2 3 1 2 3 1 2 3, iubito, m-ai calcat, dar nu conteaza, hai; mai avem de repetat.
In seara asta vreau sa dansez cu tine. Cum nu am apucat sa mai dansez. Da-mi mana iubito.

Te iubesc.

Vreau sa intelegi, vreau sa intelegi! Vreau sa intelegi ca nu mai ajung acasa-ntreg,
Dar sa sti ca mi-e dor de tine si daca mor aici mor cu tine in suflet, mor cu tine in pumni,
In arme, in tot ce ne apara, mor plangand zbierandu-ti numele, si plin in furie de regretul
Ca nu am ajuns acasa niciodata. Vreau sa sti ca te iubesc si ca mereu te-am iubit.
Si ca nimic nu ma despartit, de tine, de durere, de suspin. Vreau sa intelegi!
Vreau, vreau sa intelegi ca desi nu stiu cine esti acum, ce faci si cu ce putere-mi ti dorul,
Vreau sa sti ca nu te-am uitat, vreau sa sti, vreau, vreau! Vreau mult, sa sti ca te iubesc.
Nu am uitat nimic iubito! Dansez cu tine, dansez cu tine, dansez cu tine, dansez, dansez
Cu amintirile mele si mor cate putin. Te iubesc si acum. Te iubesc!”

“Priveste prin ochii mei, lumea!”

Mi-a soptit si o curva, zicea asa:

“Am fost iubita, mama, nevasta, desi in fond de ten si ruj nu mai gasesc o masca,
Demult imi casca rochia de mireasa, intr-o valiza prafuita, sunt doar o piele ce asuda-n chin,
Ochi de de copil se pierd in vin si mor neobosita. Multe dureri uscate, casca intre pagini de album,
ca niste flori. Uite, iubite, acolo eram decat noi doi! Aici sunt singura, in paturi reci
Cusute cu straini, in parcuri veci un fel iad perpetu-n care sa ma legi. Nemernici, ce ma iau de mana,
barbatii fara de scuze. In fiecare noapte goala, stau plina de smoala si plang mai mult,
ma mut din suflet in pamant, din scartitul patului in gandul meu abrupt, din fumul de tigare in plamani
sa am arunc in mii de lumi.

Ma pierd scarbita de extazul unui strain in mine, incet in cercuri de parfumuri fine si pastile,
Ma musc de degete sa-mi pacalesc atentia, ma duc la dusuri reci sa-mi potolesc pervers discretia!
Si ma ling, timid, usor pe gat limbi ce miros a laturi, ma strang in palme bestii si jigodii fara lacrimi.
Doamne vreau sa ma aduni! Stingeti tigarile pe pielea mea, bune vestiri si copii fara de patimi, in calduri.

Icoanele ma scuipa si Dumnezeu ma-mpinge iar. Mai uita sa ma ridice, ma uit la oglinda din perete, ma atinge.”

O domnisoara pierduta de casa, dormi usoara si asa imi pieri frumoasa, craiasa ieftina-n decorul durerilor,
Nu o sa mori asa, tu o sa mori de dor. Nu simti cat de usor apasa mila lor? Are degete crapate de dinti,
Putin sange, are hainele uscate de sfinti, putin curge, are oja rosie pe unghii roasa, vrea acasa!
Are jar pe inima frumoasa din vina, ravneste sub o coasa. O copila.

Asculta vantul cand e singura, aude in el fluiere si nai, ascute zile de trait si le infige-n evantai,
Ascunde zambete de lume si se tot cauta-n costume si in mastile postume si in secena unui teatru de papusi.

“Am trait ani de zile intr-o clipa, pe pragul unei usi, si clanata-nchisa ma impins, in lume,
acum am sange dintr-un vis, capusi sa ma consume-n timp, si eu sa simt ca incet, ma sting.
Vreau sa-mi, mai vad copii, macar odata, vreau sa le vad si tatal, vreau sa mai am un tata!
Vreau sa am amintiri si fotografii si verigheta ta pe deget, tu sti? Ca vreau sa mai dansez
Cu ochii inchisi, sa te aud cand numeri pasii stinsi si 1 2 3 1 2 3 1 2… si sa-mi zambesti,
Si sa-ti zambesc si sa imi spui: “Opreste-te si canta-mi! Canta-mi asa, incet”:

Strange-ma in brate si scutura din mine, aripi ce ma dor.
Plimba-ma de mana pana acasa si culca-ma pe patul tau,
Pune-ma pe chevalet si fa-mi din pielea asta un tablou,
Mangaie-ma in culori si picteaza-ma cu degetul tau aratator.

Si uite asa, ma pierd in ochii nimanui, termin tigara de dupa si incui, i-au banii de pe noptiera si ma culc, cu ochii-n lacrimi ma inchid, sperand sa mor, si-n somn, sa ajung in patul tau, zambind…

Strange-ma in brate si scutura din mine, aripi ce ma dor.
Plimba-ma de mana pana acasa si culca-ma pe patul tau,
Pune-ma pe chevalet si fa-mi din pielea asta un tablou,
Mangaie-ma in culori si picteaza-ma cu degetul tau aratator.”

Spunea: “Iubitul meu!” si o auzeam…

“Iubitul meu, iubitul meu! Sa sti ca sunt sigura si in chinuri si in dureri,
Sunt bolnava, ma dor toate ranile ma dor toate zilele fara tine ma macina tot,
Ma ustura ura asta care ma consuma vesnic. Sa sti ca nu te-am uitat si ca te astept,
Astept sa te intorci, sper sa te intorci, sper sa vi acasa, sper sa ma intelegi,
Sper sa nu crezi ca nu te-am iubit, sper sa crezi ca si eu acum te plang
Si nu te-am lasat niciodata si ca te voi iubi mereu, te voi iubi mereu!
Mi-e dor de tine, mi-e dor de tine, in fiecare pat, in fiecare vis,
in fiecare zi, in fiecare tipat, in fiecare muscatura a timpului…

Dansez valsul ala, dansez cu inima si nu uit, te aud mereu cu numeri, te aud mereu cum imi spui cuvinte frumoase.

Te iubesc…”