Nu mai sunt eu

Frunte pe bar, noapte-n pahar, coate de lemn murdar,
Tin minte c-am strans atele si-am salutat pe papusar:
“Adio Mestere, de azi spectacolul i-al meu,
Mi-a parut bine, dar simt ca, nu mai sunt eu!”

De cand imi beau noaptea din tzoi, in toi de zi aud strigoi, imi caut bani-n pardesiu platesc si plec, ca e tarziu. Ia zi baiatule tu stii ce-nseamna sa iubesti stafi? Cand stau cu frican, fir de fum, d’aia fumez ca un nebun. D’aia ma vezi mereu aici, imi place sa-mi beau mintile. Cuminti pe umeri ingeri tac, si-mi rasucesc penitele. Tu nu stii cine sunt sub ochi, ce birt mizer mai e si-acolo. Nimeni nu cred ca stie. Nu mai sunt eu dar cui e dor de mine.

Asta-i o lume in care sa te vinzi, ma plimb sigur printre oglinzi. Ce indivizi cu ochii inchisi ma viziteaza-n zori de zi. De azi imi caut iar numele, in costumele de piele, cheile la piept ca nu mai are rost, semnalmentele si genele sa pot inchide-n ochi tot ce-am fost. Copil nebun si prost, cu masca post de adapost, opreste-te frumos si zi-mi tu cine sunt. Nervos incerc sa te-nteleg dar sti ca sunt pierdut. Nu ma gasete nici ea, nici el si nici tu.

Si totul creste in cer si starii de viciu. Fa-mi un serviciu si povesteste-mi cine sunt!

Si atunci copilul asta
Mi-a soptit usor vesel.
Si eu n-am mai venit,
Azi va vorbeste el!