Doua zale / Introducerea

Din ce sunt facut?
“Un fier de proasta calitate”, zise El jucandu-se cu lantul de la chei.
“Ce calitate sa iti cauti alte cai din alte ploape catre ale ei, cea ce sta sa-ti le poarte, pe ale tale, vrei nu vrei, esti din…

Fierul fiecarei usi, la care ai batut si nu ti-a dechis nimeni,
Fierul fiecarui cui pe care l-ai batut in palma,
Fierul fiecarui zambet pierdut in tine. Asa se apara.

Fierul fiecarei usi la care ti-a batut si nu i-ai deschis niciodata,
Fierul fiecarui cui pe care i l-ai batut in palma,
Fierul fiecarui zambet gasit in ea. Asa sa apara.”

Bratele mele, ca si aripile îngerilor,
Încep undeva între umeri:
De la vertebra cervicala numeri
Una, doua, trei alte vertebre
Si de-acolo pornesc, ca doua orbite
Ale unor planete necunoscute,

Închid inima în universul lor
Si pe tine cu freamatul coastelor,
Freamat de toamna târzie,
De iubire batrânicioasa, veche.

Suntem, îti place sa spui, un lant din doua zale:
Bratele mele, închise si bratele tale.
Mie îmi place sa spun
Ca doi oameni cuminti fac un nebun
Cu privirea dementa, vie,
Întors mult înainte, în copilarie.
Suntem, îti place sa spui, un lant din doua zale:
Bratele mele, închise si bratele tale,
Bratele mele, închise si bratele tale,
Bratele mele, închise si bratele tale.

Adevarul nu poate fi însa prea departe
Si n-as ajunge la marginile graiului
Daca Pamântul, prins cu doua zale
N-ar fi decât breloc
la cheile Raiului.