O sa te piarda

E o noapte murdara afara, o ploaie neagra de vara, trotuare lucioase si frig ca frica din oase. E rece! Rece ca cerul din palma, cacealma, ceara, cere-ma odata! Dumnezeu e casa, ea nu perde niciodata.

Pierzi doar tu, doar gandul ca maine-i alta zi de hranit! Fondul pe cearcanii gri ai diminetii, isi misca genele gigas privind fundul gentii. Isi ascute ochii si zambeste acestor spectatori de zi cu zi, de parca n-ar stii ca sunt pierduti intre cladiri, periferii si maini julite-n jucarii stricate.

Ca viata-i ieftina, da stai in spate si intelegi jumatea ta golita. Cum au trecut atatia ani si iti zambea regretul in oglinda.

Ce gust au lacrimile cu rimel, genul asta de iubiri, inima cu zimti ce taie orice, de la radacini. Ne ratacim maracini pe strazi cu capete spre cer, un camp de maci ca in tabloul meu de la parter.

Pierdut de balustrade, perdele si genti de piele, cu ochii in asfalt calca marunt, fereste baltile prin ploaie si inspira adanc. “Parca-i mai curat aerul cand ploua”, se gandeste, si sopteste: “Ce urat!”.

Regreta ca nu a luat un taxi dar de unde atatia bani, sti cat e kilometrul? Si unde pui ca e satul sa-i zici de vreme sau ce trafic e in centru. Taximetristii-s ca dentistii. Noi asteptam sa zic “gata” si ei doar schimba placa.

In fine, prefera sa mearga pe sine, un tramvai, niste ceai si o carte, cateva statii si poate, o cafea la aparate, un expreso scurt, nu poate sa stea mai mult.

Stii, e vorba despre ea, e singura si el stie ca sigur n-are stare de nimic. Are nevoie de el si are pofta de iubit.

El e un tip amuzant, spune prostii! O face mereu sa rada, nu ca incearca dar ii place sa o vada cum il soarbe din priviri, zambid ca o mie de copii. Nu arata ca ar sti ca o sa-l piarda intr-o zi.

Eu sunt un tip amuzant, spun prostii! O fac mereu sa rada, nu ca incerc dar imi place sa o vad cum ma soarbe din priviri, zambid ca o mie de copii. Nu arata ca ar sti ca o sa ma piarda intr-o zi.

Nici una nu arata ca ar sti
ca
o
sa
te
piarda,
intr-o

zi.