Cat arde un chibrit

Domnisoara cu chibrituri…

Domnisoara cu chibrituri, in frig iti faci cald,
De-ai sti cu cate ziduri, incerc sa ma imbrac.

Domnisoara cu chibrituri, in frig iti faci cald,
De-ai sti tu cate inimi, in usa-ti stau sa bat.

Domnisoara cu chibrituri, in frig iti faci cald,
De-ai sti ce mute haine, mi-am pus pe foc sa ard.

Si simt; cat arde un chibrit!

Chibrit singur si mic, aproape jumatate, arzi, ard, arde,
Chibzuit singur si mic, aproape pe moarte, ma arzi, ard, arde.

Magaie-mi tampla de scaparici, alice de pamant, cand mari, cand mici.
Piept de cuvant, cand cad, cand ma ridici, trage spre mine fara sa-mi zici.
Margini imi canta dintre nemernici, cazi in pamant, cand mori, cand zici,
Din piept de cuvant, cand calc, cand calci, “poetule, frici sa-mi ucizi, aici…”

Taci.

Te-ai imbracat in dimineata, si asa, apasand rea pe clanta ai plecat din lumea mea. In pasul tau grabit, din drumul ce nu mai venea,si ai fugit un umbre noi si ai uitat ca undeva, in patul din camera stinsa cineva inca ardea. Totul-n jur se facu scrum si tremuram ca un nebun si te strigam cu glas de foc, ma stricam ca un nerod, ma stingeam cu fiecare loc ce dezveleam de dorul tau, ce joc nebun si dorul puse degetul pe buze la mijloc si spuse:

Stop.

Nu mai arde nimic, ca nu-mi mai arde de nimic, sa sti totul sa sfarsit si-n sfasiat pat stau in foc si ard si desi ma-mbrac in cenusa nu mi-e cald.

O aud si acum si in fum si in scrum,
O aud si acum si in fum si in scrum…

Te aud!

“Miroase a chibrite, arse iubite, in casa ta sfinte cuvinte aprinde, cuminte ma prinde de inimile fripte, cu minte de copil sa ma alinte atenta, macar cate putin. Cu parfumul ei ieftin, sa ma clatine-n in declin, sa ma tin mai clandestin de o clipa din destin. Poftesc din vraja ei un festin, nu pot sa ma abtin

Cand…

Ma cauta usor, ea, desi a plecat cu aripi pe covor sta intinsa umbra mea; ce monoton sfarsitul asta trist, cand ma trezesc intins si nu stiu ce ma invins. Caut, agitat pofta, se ascunde undeva, caut trupul dezbracat, unde-mi cade inima unde-n calme sta intinsa spre eclipsa dintr-o stea, cand cerul este un tavan si universul camera, cand ma chema:

Chibrit singur si mic, aproape jumate, arzi, ard, arde,
Chibzuit singur si mic, aproape pe moarte, ma arzi, ard, arde.

A fost odata un bat de chibrit si-o fata, focul ce sta-n comun ia nascut din glas nebun,
Joaca din sunete, iubire, casca sa sune bine, frumoasa masca din lemn si pucioasa. arde-n mine
Am fost o alta viata intr-o plama calda, locul meu castigat, lupta dreapta ce ma poarta
Joaca cu suflete, neiubire, lasa ca suna bine, urata canta la despartire, siguratatea mea,

o-mpart cu tine.

Si distanta e a dracului de neinvins, iubita mea, sti ceva?
Sunt doar un chibrit cu care ti-ai aprins, tigarea de dupa,
Si da, inca mai ard si azi in mintea ta. Inca mai ard…